Designul de ambalaj este plătit o singură dată, pierderile din vânzări sunt plătite în fiecare zi !
Incerc sa va propun cateva evaluari in zona perceptiei estimative care implica puterea persuasiva a ambalajelor si importanta pe care o are strategia de comunicare vizuala in ecuatia vanzarilor. V-aţi gandit ca intr-o vitrină de congelat se pot afla si 100 de produse etichetate diferit… Ei bine, aceasta este o valoare relativa, pentru ca sunt situatii in care un astfel de suport de expunere poate avea si dublul acestui numar. Pentru a putea face o evaluare cat mai simpla vom lua ca demonstratie aceasta valoare. Un cumparator petrece in medie un minut in fata unei vitrine de congelat inainte de a decide sa achiziţioneze un produs, ceea ce inseamna ca aloca undeva la 0,6 secunde pentru fiecare etichetă. Pentru a intelege mai uşor acest experiment incercati sa va uitati pret de un minut pe toate logo-urile din prima pagina de la BrandArt si încercati apoi să vă aduceti aminte cat mai multe dintre acestea. Cu siguranta veti retine doua categorii: pe cele pe care le cunoasteti deja, sau pe cele cu un impact vizual ridicat. Dar in Romania există deja o modă în a desena etichete, iar la mezeluri lucrurile deja au intrat într-un exces de standardizare care complica şi mai mult decizia cumpăratorilor. Ideea este ca ele au inceput sa semene între ele incât nu se mai pot diferenţia eficient mai ales că produsele pe care stau sunt cam la fel. Dacă într-o zi trec numai 100 de clienţi prin faţa acelei vitrine, si 20% dintre aceştia nu au remarcat produsul X , (situaţie extrem de posibilă), din raţiuni de expunere sau design de ambalaj, iar adaosul comercial al acelui produs este de 10% înseamnă ca în fiecare zi producătorul înregistrează pierderi importante care depăşesc cu mult costurile concepţiei grafice. Am să vă prezint acum care este tendinţa în domeniul designului de ambalaj pe care am remarcat-o la Londra pentru un banal sandwich şi v-aş ruga să admiteţi că britanicii sunt extrem de conservatori în această direcţie. Prin comparaţie voi pune şi cateva ambalaje de la Aldis care oricum sunt destul de asemănătoare cu cele ale competitorilor din România. Concluzia este că ambalajul britanic începe să se apropie de acela al unui medicament, cu informaţii extrem de simple, seci, şi care rămân imediat pe retină. La Aldis abordarea este complet diferită. Imaginea cu produsele de mezelărie este greu de descifrat, denumirea produsului este incertă şi poziţionată într-o zonă inadecvată, auriul se comportă dubios pentru ca la lumină străluceşte, dar reflectă la fel de bine si umbrele. Producătorul român pune accent pe brand, dar nu se gândeşte deloc la sortimentele pe care le vinde. Consideră că un client ar cumpăra numai brandul, nu şi produsul. Pe care dintre aceste două produse le veţi reţine mai uşor?
