Pe site-ul producătorului de mobilă SLAVA am gasit acest logo ce se doreste a fi asimilat conceptului de magazin specializat, pretentios si calificat în sfaturi si argumente oferite de specialisti in domeniu.
Pentru a pastra caracterul strict profesional al argumentației legate de comunicarea vizuală, lăsăm la latitudinea dvs. sa apreciați din punct de vedere estetic produsele, spațiul de vânzare si calificarea celor care o fac.
Scopul nostru este să ne referim la erorile grave de concept al logo-ului si spațiul nefericit de asociere a elementelor vizuale si verbale.
Atunci când un producător alege o denumire de origine slavă pentru a defini un concept de mobilă te gândești automat că undeva trebuie să se creeze o legătură cu simbolistica popoarelor de această origine. Cum slavii nu au excelat in sculptură sau în prelucrarea lemnului la nivel de stiluri definite pe perioade istorice este destul de dificil de acrosat o imagine care să se potrivească cu acesta denumire foarte restrictivă. Dar este atât de greu să citești câte ceva înainte de a te face de râs în fața atâtor oameni care au, dacă nu atâta ignoranță, măcar un minim de cultură generală?
Presupunand că arhitectura rusească ar fi putut fi abordată forțat ca subiect din zona mobilierului, vizualul ar fi trebuit construit undeva intre edificiile de referintă ale genului slav, respectiv Ermitajul, Kremlinul sau cupolele bisericilor din apropierea Pietei Rosii.
Creatorul logo-ului MOBILA SLAVA s-a dus cu imaginația în vechea Eladă, prin secolul patru inainte de Cristos pe vremea când slavii nici nu apăruseră ca și entitate. Identitatea vizuală sau brandingul ca profesie este situată de stimabilul autor al acestui logo ca făcând parte din aceeasi categorie cu munca la pădure. Mergând pe firul logicii sale, un tăietor de lemne, un artizan de coșciuge sau un utilizator de scobitori este același lucru cu un constructor de mobilier de grădină.
Legătura dintre lemn si piatră făcută cu ajutorul sculpturii din imagine pălește pe lângă idioțenia monumentală de a folosi un templu ionic căruia sa-i intorci capitelurile coloanelor la baza ansamblului avand grijă să scrii un termen slav pe ceva inventat de una dintre cele mai vechi si respectabile culturi ale lumii antice.
Pesemne că autorul acestei erori nu a auzit de Vera Muhina, preferata lui Stalin si extrem de mediatizata artistă a celebrului ansamblu sculptural ,,Muncitorul si colhoznica,, și a mers pe firul povestii vreo doua milenii si jumatate mai devreme în căutarea absolutului.
Noi tragem concluzia că la SLAVA trebuie să fie ceva în seva lemnului de pe templul din piatră care să vândă unui popor latin exotica soluție rusească destinată trainiciei din sufragerie. Nu mai spunem că pe site-ul acestei companii se oferă și consiliere în alegerea designului de mobilier (sic). Un medic dacă greșește este acuzat de malpraxis, un avocat nu are dreptul să profeseze fără o licență în drept, iar un profesor nu are ce să caute la catedră fără o diplomă.
Pentru designeri, se pare că oricine poate să fie asimilat acestei profesii atât timp cât legea nu s-a aliniat încă la standardele europene. Să nu ne mai mirăm că am ajuns de toată slava lumii când așa ceva ajunge să fie mediatizat, promovat si expus cu un tupeu extraordinar de ,,creatori,, care aduc grave prejudicii de imagine nu numai companiei, dar pun calificativul de proscriși pe fiecare dintre noi. În situația de mai sus compania este o victimă sigură a ignoranței și dacă ținem cont de bugetele de publicitate alocate este regretabil că nu s-au gândit ca nu toți cei care se uită la televiziune sunt corijenți la cultură generală.
Am postat si o imagine cu ,,templul,, unde se vinde mobila SLAVA pentru a vă putea face o idee legată de specificul brandului, iar mai jos, ne-am jucat si noi ca si autorul cu ceva variante de logo.