Nu mai este niciun dubiu că anumite documente cu iz de lege care se aplică în regim intracomunitar, ridică serioase semne de întrebare pentru cineva care ar trata din punct de vedere logic anumite formulări. Ceea ce noi am găsit în interpretarea unei legii cu privire la etichetarea produselor alimentare, nu numai că stârnește râsul, dar arată foarte clar cât de birocratică și inadecvată realitatii este echipa care s-a ocupat de aceasta lege, ordin, sau ce naiba mai este. Vestea buna se refera la faptul ca politicienii nostri pot sta linistiti intrucat dimensiunea prostiei este generala si nu se aplica unei singure natiuni. Ignoranta este universala si tinand cont de slaba rata de participarea a romanilor in forul european, se poate conchide ca este mai degraba opera altora.
Iata despre ce este vorba:
În dorința de a veni în sprijinul consumatorilor europeni, comisia care se ocupă de etichetarea produselor a emis un ordin cu aplicabilitate pâană la finele anului 2015 prin care toți producătorii din industria alimentară trebuie să schimbe anumite fomule de prezentare a informațiilor conținute pe etichete. Până aici, este cât se poate de firesc pentru că era o mare varză la rafturi. De remarcat că nici un parlamentar european din România nu a sesizat această comisie fata de o eroare fundamentală.
Citiți un pasaj din productia de ratacire a decidentilor europeni in ceea ce priveste etichetarea produselor alimentare: „Mențiunile obligatorii trebuie să fie ușor de înțeles și vizibile, lizibile și, după caz, indestructibile. Înălțimea caracterelor trebuie să fie de cel puțin 1,2 mm (exceptând ambalajele sau recipientele de mici dimensiuni).„
La prima vedere este un text cu semnificatie juridică însă oamenii care l-au creat nu numai că nu se pricep la etichetare, dar au lasat deschisă o imensă poarta de interpretări.
Le oferim producătorilor care în ultima vreme ne-au copleșit cu modificările ambalajelor o cale simplă prin care pot contesta erorile celor care au făcut o asemenea lege.
Termenul de ,,LIZIBIL,, însoțit de fatidicul 1,2 mm din contextul acelui ordin se poate traduce vizual așa:
În situația A am încercat sa interpretam legea cât mai corect. Caracter ARIAL cu înalțimea de 1,2 mm, lizibil. Speculând lacunele normelor a rezultat situația B, care este din toate punctele de vedere legală! Mai mult decât atât în legea cu pricina nu se face nici o referire la tipul de caracter folosit, sau la care dintre înalțimile literelor se aplică acea valoare de 1,2 mm. După calculele noastre un font italic este mai înalt (1,6mm) chiar si in situatia literelor mici. Literele ,,g, t, h,, și ,, v, a, o,, se vede că unele sunt mai înalte decat celelalte. La care dintre acestea se referă legea? Așadar am continuat experimentul și ne-a iesit o condensare a suprafeței cu 50% păstrand totuși înalțimea literelor. Unii vor spune că aduce atingere lizibilității. Nimic mai eronat!