Va propun sa vedeti cum a rezolvat Romania problemele ce tin de heraldica printr-un studiu comparativ cu alte state europene. Fac acest demers in intentia de a trata un subiect care la data cand a fost realizat (1990) a succitat un viu interes si numeroase polemici. Inainte de toate trebuie spus ca acest domeniu necesita implicarea a doua autoritati calificate. Prima se refera la specialistii in heraldica, iar cealalta la echipa de designeri care ar trebui sa puna in opera rezultatele unei cercetari profunde si calificate. Privind cu atentie acest proiect am remarcat ca cei care au desenat efectiv heraldica Romaniei nu s-au consultat in nici un caz cu specialisti in domeniul identitatii vizuale fiind in cel mai fericit caz o insiruire de simboluri facute copilaresc si de persoane la care talentul ramane ceva indoielnic. Nu voi pune la indoiala calitatea prestatiei celor care au realizat efectiv o munca serioasa de cercetare documentara si nici buna intentie a acestora, dar daca noi avem la acest moment un set de piese heraldice care sa ne reprezinte ca natiune aceasta se datoreaza evitarii pe cat posibil a muncii de designer. Va invit insa pe dumeavoastra sa apreciati daca nu cumva vei care le-au documentat au la randul lor niste probleme legate de profesionalism.
In primul rand toate simbolurile localitatilor sunt sablonate la un scut si crenelurile unei cetati care in functie de importanta au un numar determinat de turnuri. Municipiile resedinta de judet cate 7, cele ale oraselor medii 5, cele mici 3, iar comunele 1. Cel care a realizat aceste simboluri a ierarhizat compozitia folosindu-se de un o coroana de piatra care care sa sugereze cel mai probabil filiatia regala a neamului romanesc. A iesit o stema cu aspect sablonat care este strivita de constructia megalitica cu cat localitatea creste ca importanta administrativa. Daca noi ca romani suntem familiarizati cu traznaia, cei care iau contact cu ea isi vor inchipui ca suntem o tara plina de cetati si castele medievale, caste si sprit de constructori celebri. Ne-am trezit asadar cu o cetate la Eforie si una la Oltenita, dincolo de cele cateva orase care intr-adevar au astfel de simboluri, dar la nivel de ruine. A doua tampenie sta in inconsecventa. Unele steme au parte de un pasaret iar altele nu, cu o singura exceptie la Iasi unde capul de bour se zareste printre crenelurile de pe logo. Insa mai avem o categorie care contine sfinti si personaje biblice in unele cazuri ele aparand de doua ori in aceeasi compozitie.
Cea de a treia tampenie se refera la esentializare. Marilor nostri dregatori in ale heraldicii le-a fost tare greu sa-si calce pe suflet atunci cand s-au putut lega de ceva important in istoria fiecarei localitati in parte. Au pus de-a valma simboluri mai mult sau mai putin importante intr-o salata cu ingrediente fara sa se gandeasca la faptul ca trebuiau preferate unul sau cel mult doua cu adevarat importante. Bucurestiul s-a ales cu doua coroane, doi vulturi, doua cruci plus un sfant Dumitru (patronul spiritual al Capitalei inarmat cu o lance la care se mai adauga o spada (in ghearele uneia dintre rapitoare).
Pentru comparatie sa vedem cum au fost rezolvate problemele de heraldica in cateva state din Europa.
Oare Berlinul a ales ursul ca simbol pentru ca nu avea ce sa isi puna pe stema? Munchenul a renuntat de buna voie la toata istoria bavareza pentru a se rezuma la acel personaj? Lindau sau Bremen sunt atat de neglijent reprezentate incat si o comuna romaneasca are mai multe de spus? Este evident ca heraldica romaneasca in felul in care a fost intepretata ea de echipa de specialisti are o mare problema. Dar situatia Germaniei nu este una izolata. Spre exemplu Franta a preferat ca simbol al Parisului ceva mai important decat turnul Eiffel. Pai daca la noi exista asa ceva cred ca fiecare comuna ar fi avut produsul lui Gustav Eiffel (culmea este ca punerea in opera a proiectului acestui personaj celebru s-a realizat cu fier romanesc, dar specialistii nostri in heraldica s-au obosit sa numere turnulete in fiecare catun)
In Italia coroana este la fel ca si la noi un simbol important, dar felul in care este asociata compozitiei vine sa aduca multa concretete produsului creativ finit.
O alta problema tine de abordare. Heraldica din alte state a fost lasata sa fie studiata de mai multi specialisti in domeniu, de unde a rezultat si un grad mai mare de liberarizare a demersului creativ. La noi doi domni si-au suflecat manecile si s-au pus pe treaba, dar nu oricum ci la scara nationala. La final a iesit un proiesct de identitate nationala imposibil de promovat la nivel international, avand o risipa de detalii si fara un concept rationalizat dupa criteriile importantei. Este asadar inca un produs de un amatorism evident, nociv prin scara la care a fost facut si care face enorme deservicii de imaginei Romaniei. L-am expus aici pentru a avea si dimensiunea la scara suprema atunci cand te bagi acolo unde nu te pricepi…